Discutand cu un prieten foarte bun despre locul lui de munca, am dedus impreuna cateva idei foarte importante de retinut pentru manageri. Am putea chiar sa facem o mica sesiune de coaching pe tema:
Mentine-ti mandria si scapa de angajati! 
Iata cativa pasi simpli, pe care orice manager le poate face:
- promite noului angajat ca ii oferi tot ce isi doreste, chiar semneaza pe contract si pe fisa postului, cum ca ti-ai dat cuvantul
- in urmatoarea perioada, lasa angajatul sa faca munca “de jos”, iar activitatile care tin de domeniul lui de specialitate, realizeaza-le tu singur, fara sa-l intrebi (e si mai bine daca tu stii cat mai putin despre domeniul respectiv)
- ia decizii fara sa il consulti, dupa care trimite-l sa reprezinte compania pe subiectul respectiv
- daca vezi ca nu este de acord cu ideea ta, nu-l lasa sa argumenteze; oricum vei face cum vrei tu, doar tu esti managerul, nu?
- daca un client nu este multumit cu decizia pe care tu ai luat-o, lasa angajatul respectiv sa suporte consecintele, dupa care pune toata vina pe angajat
- nu lasa angajatul sa ia decizii importante, sa realizeze lucruri importante si sa aiba rezultate bune
- da-i bani putini, si daca cere mai mult, cere-i sa iti arate rezultatele pentru care ar merita acest lucru
- daca angajatul vine cu o idee buna, prefa-te ca nici nu auzi, iar dupa aceea aplica ideea, ca si cum ar fi fost a ta
- lasa-te intotdeauna condus de mandrie si emotii, astfel afacerea ta va merge brici
Iar acum, daca nu iti pasa de propria mandrie si vrei sa ramai cu angajatii pe cap, citeste urmatoarele metode despre motivare: Motivating Your Staff
Tags: angajati, bani, demisie, demotivare, dorinte, echipa, influenta, loc de munca, Locul de munca, mandrie, motivare, schimbare, sef
Mai jos puteti viziona un filmulet foarte interesant despre cum functioneaza valorile noastre la nivel inconstient, cum ne influenteaza viata si cum le putem schimba.
Tags: constient, inconstient, Psihologie, valori, viata
Am discutat acum cateva zile cu o colega, despre locurile de munca si despre schimbarea acestora. Ea mi-a povestit, ca pentru ea a sosit momentul sa plece de la locul actual de munca. Mi-a mai zis, ca asa “simte” de fiecare data, cand vine acel moment decisiv, care va aduce unele schimbari in planul carierei.
Mi-am dat seama, ca si eu am acest instinct. Din acel moment, am siguranta ca un segment de drum s-a terminat, si sunt pe care sa pornesc pe unul nou. Cu entuziasm nou, cu oportunitati, provocari si succese noi…
Probabil si tu ai acest instinct, acea “voce interioara” care iti spune: e timpul sa pornesti pe un alt drum.
Si daca nu esti sigur, iata cateva intrebari pe care ti le poti pune:
- Imi place ceea ce fac?
- Cat de aproape sunt de ceea ce mi-am dorit sa fac?
- Pot fi eu insumi, facand ceea ce fac zilnic?
- Am sansa, sa ma dezvolt si sa invat lucruri noi?
- Ma plictisesc la locul de munca?
- Lucrez cat doi la un loc?
- Ma simt bine in colectiv?
- Ma simt apreciat de catre sefi?
- Ma simt prea stresat?
- Am timp pentru mine/hobbyuri/familie?
Analizand aceste intrebari, poti pune in balanta ceea ce iti doresti si ceea ce faci de fapt. Iar aceasta analiza te va ajuta in luarea unei decizii corecte.
DECI: E timpul sa iti schimbi locul de munca?
Succes! 
Tags: cariera, instinct, Locul de munca, schimbare
Tags: 2010, ganduri pozitive, obiective anul nou
“Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.”
In urma unor informatii primite in ultima perioada din partea “stiintei”, am ajuns la concluzia, ca de fapt traim fericiti NU pana la adanci batraneti, ci pana la 14 ani. Ceea ce urmeaza dupa aceea, e doar haos, depresii si crize. Cum am ajuns la aceasta concluzie?
Probabil stiati despre perioada numita MID-LIFE CRISIS prin care, se spune ca trecem cu totii si care dureaza cam de la varsta de 35-40 ani, pana in jur de 55 ani (perioada maxima). Azi dimineata am povestit cu un jurnalist despre asa-zisul QUARTER-LIFE CRISIS (expresie inventata de niste specialisti americani prin anul 2001) si atunci m-am gandit, ca imi voi scrie neaparat parerea si pe acest blog.
Deci. Traim noi fericiti, fara sa stim ce ne asteapta, asa cam pana la 14 ani. Dupa aceea, intram frumos in “perioada traumatizanta” de adolescenta, cu crize de identitate, probleme in relatii, “despartire emotionala” de parinti, etc. Si abia asteptam (noi si parintii nostri) sa scapam de aceasta perioada, nestiind ca urmeaza o “alta treapta” in lista crizelor vietii: quarter-life crisis-ul, care incepe de pe la 20 ani, si dureaza exact pana la 35 de ani; dupa 33-35 ani impliniti, putem sa ne pregatim de intrarea si parcurgerea crizei “mid-life”. Si pe cand sa ne linistim si sa ne stabilim obiectivele de viata adevarate de data aceasta (nu ca in quarter-life crisis), urmeaza fericita batranete si problemele/bolile batranetii, care e tot o criza, daca ne gandim bine.
Ca urmare va pot afirma, ca noi de fapt traim 14 ani fericiti, dupa care viata noastra devine o lupta continua cu crizele. Sau cel putin asa va fi, daca ne incredem in aceste “denumiri” ale diferitelor perioade al vietii noastre.
Consider ca este riscant sa luam anumite perioade ale vietii omului, sa scoatem intr-o lista tot ce reprezinta problema in perioadele respective, sa le denumim, si sa spunem, ca toata lumea va trece prin asta. Va fi astfel mai usor pentru cei care chiar trec prin acestea? Nu cred. Va fi mai usor pentru cei care nu intalnesc aceste “crize”? La fel, nu. Poate vor cauta in propria viata semne si simptome de criza. Poate o vor si gasi.
Dar intrebarea mea este: oare cei care nu au auzit despre crizele vietii (quarter-life, mid-life, etc) vor gasi in propria viata aceste fenomene? Sau vor trai mai mult decat 14 ani fericiti?…
Spuneti-mi voi.
Tags: adolescenta, batranete, crize, fericire, mid-life crisis, quarter-life crisis
Tags: cha cha, country, line dance
Articolul de mai jos mi-a atras atentia pentru ca, in loc sa vorbeasca doar despre emotiile pacientului, vorbeste si despre emotiile pe care le simte sau le poate simti terapeutul atunci cand lucreaza cu un caz greu.