Unii oameni au obiceiul de a spune tot ce gandesc despre celalalti. Acest lucru este important si folositor pana la un anumit punct. Peste acel punct, poate apare ca jignire, manie, atac, etc.
Acum cateva zile am vorbit cu unul dintre pacientii mei despre cum se simte el atunci cand cineva il critica, il supara, il “ataca”. Mi-a povestit ca se simte foarte des asa, si ca acele persoane sunt total responsabile pentru faptul ca ii provoaca astfel de sentimente.
Atunci, i-am spus povestea unui maestru Zen:
Intr-una din zilele frumoase si senine, un maestru Zen statea cu ucenicii lui, si discutau despre Viata. In acea zi, un luptator tanar ajunsese in oras. El avea un singur scop: sa invinga chiar ci cei mai mari maestrii din acel oras. El folosea o tehnica aparte: provoca inamicul, astepta ca acesta sa faca prima miscare, iar in acel moment observa punctul slab al acestuia, dupa care il invingea cu usurinta.
Acest tanar l-a chemat la lupta pe maestrul Zen, care, spre mirarea ucenicilor lui, a acceptat. Cei doi s-au asezat fata in fata, si tanarul a inceput sa il provoace pe maestru, injurandu-l in toate felurile. Maestrul statea linistit in fata tanarului, cu privirea senina, fara sa faca o miscare. Tanarul a continuat provocarea timp de mai multe ore, dar fara rezultat. Pana la urma obosind, s-a potolit, dandu-si seama ca de fapt el era cel invins.
Ucenicii care au privit pana acum, s-au apropiat de maestru suparati si maniosi, intrebandu-l: Cum de l-ai lasat sa-ti spuna astfel de lucruri? De ce nu te-ai luptat cu el, sa ii arati puterea ta?
Maestrul, cu aceeasi privire senina, le-a raspuns:Â Daca cineva va ofera un cadou, iar voi nu il acceptati. Al cui ramane cadoul?
Concluziile le-a tras pacientul insusi.
Iar pentru voi o intrebare: Cine este de fapt responsabil daca se accepta cadoul?
Tags: asertivitate, atac, Comunicare, jignire, manie, poveste, responsabilitate
June 28th, 2009 at 9:33 am
Adevarul e ca de cele mai multe ori e mai distractiv sa accepti cadoul. Altfel ce faci cu agresivitatea din tine? Apropo agresivitate, adrenalina. Seful meu de la compania farmaceutica unde lucram parea un tip atat de linisit ca puteai sa modelezi un maestru ZEN dupa el. Dar ajungea in 2 ore dn Bucuresti la mare cu masina. ( Cand inca nu era autostrada :):)).
June 30th, 2009 at 8:26 am
@Peter Szabo E adevarat ca poate fi uneori distractiv sa accepti cadoul ca sa scoti agresivitatea din tine. Dar acesti maestri Zen stiu foarte bine cum sa NU simta agresivitate. Adica acesta nici nu apare. Si atunci, cadoul refuzat e rezolvarea ideala a problemei.
July 15th, 2009 at 12:24 pm
Mi-am adus aminte de o carte scrisa de unul din favoritii mei, Henri Michaux, Un barbar in Asia. La un moment dat spune ceva de genul,citez din memorie, “daca un prost invata, devine de doua ori mai prost”. E o cartica cam provocatoare, merita citita; impresiile personale, parerile socante uneori ale scriitorului despre orient, despre India sunt interesante pentru cei care apreciaza ironia.
July 17th, 2009 at 12:54 pm
Mi-ai starnit curiozitatea
o voi cauta.