In urma unor informatii primite in ultima perioada din partea “stiintei”, am ajuns la concluzia, ca de fapt traim fericiti NU pana la adanci batraneti, ci pana la 14 ani. Ceea ce urmeaza dupa aceea, e doar haos, depresii si crize. Cum am ajuns la aceasta concluzie?
Probabil stiati despre perioada numita MID-LIFE CRISIS prin care, se spune ca trecem cu totii si care dureaza cam de la varsta de 35-40 ani, pana in jur de 55 ani (perioada maxima). Azi dimineata am povestit cu un jurnalist despre asa-zisul QUARTER-LIFE CRISIS (expresie inventata de niste specialisti americani prin anul 2001) si atunci m-am gandit, ca imi voi scrie neaparat parerea si pe acest blog.
Deci. Traim noi fericiti, fara sa stim ce ne asteapta, asa cam pana la 14 ani. Dupa aceea, intram frumos in “perioada traumatizanta” de adolescenta, cu crize de identitate, probleme in relatii, “despartire emotionala” de parinti, etc. Si abia asteptam (noi si parintii nostri) sa scapam de aceasta perioada, nestiind ca urmeaza o “alta treapta” in lista crizelor vietii: quarter-life crisis-ul, care incepe de pe la 20 ani, si dureaza exact pana la 35 de ani; dupa 33-35 ani impliniti, putem sa ne pregatim de intrarea si parcurgerea crizei “mid-life”. Si pe cand sa ne linistim si sa ne stabilim obiectivele de viata adevarate de data aceasta (nu ca in quarter-life crisis), urmeaza fericita batranete si problemele/bolile batranetii, care e tot o criza, daca ne gandim bine.
Ca urmare va pot afirma, ca noi de fapt traim 14 ani fericiti, dupa care viata noastra devine o lupta continua cu crizele. Sau cel putin asa va fi, daca ne incredem in aceste “denumiri” ale diferitelor perioade al vietii noastre.
Consider ca este riscant sa luam anumite perioade ale vietii omului, sa scoatem intr-o lista tot ce reprezinta problema in perioadele respective, sa le denumim, si sa spunem, ca toata lumea va trece prin asta. Va fi astfel mai usor pentru cei care chiar trec prin acestea? Nu cred. Va fi mai usor pentru cei care nu intalnesc aceste “crize”? La fel, nu. Poate vor cauta in propria viata semne si simptome de criza. Poate o vor si gasi.
Dar intrebarea mea este: oare cei care nu au auzit despre crizele vietii (quarter-life, mid-life, etc) vor gasi in propria viata aceste fenomene? Sau vor trai mai mult decat 14 ani fericiti?…
Spuneti-mi voi.
Tags: adolescenta, batranete, crize, fericire, mid-life crisis, quarter-life crisis
August 21st, 2009 at 8:42 am
of of of….
eu nu gasesc drumul meu. am 39 de ani, si de cateva luni viata mea care parea pe un fagas linistit o ia razna pe toate planurile. de ce? ce se intampla? incotro s-o iau? poate ma puteti ajuta.
stau cu parintii mei si cu o sora mai mica cu patru ani decat mine. sora mea se va muta singura peste cateva saptamani si eu am sa raman singura sa duc TOT GREUL. am s-o iau razna cu o mama excesiv de autoritara si un tata alcoolic.
am un job foarte stresant, plec la 17-18 acasa cu nervii intinsi la maxim. incep sa apara probleme financiare grave. vreau sa va spun ca am suportat stresul si job-ul, pana de curand a fost totul ok, dar cand incep sa fiu atinsa la salar chiar nu este bine.
sa va mai spun si pe plan sentimental?:)am stat cinci ani intr-o relatie la departare, relatie care scartaia din plin. In luna mai nu mi s-a mai raspuns la telefon, e o etapa incheiata a vietii mele dar mi-e greu pentru ca au fost sentimente puternice.
Nu ma plang, dar viata mea o ia razna. Ce sa fac??? Nu am nici un semn incotro s-o iau… Poate ma ajutati. Multumesc pentru rabdare.
October 18th, 2009 at 12:02 pm
:)) si cate crize vreti sa mai proiectam? pana la urma, de obicei vezi doar ceea ce vrei sa vezi, asa ca fiecare cu ochelarii lui!
parca imi aduc aminte de un citat al lui Mark Twain; pseudonimul din el zicea :)) ca daca o sa crezi tot ceea ce citesti atunci exista posibilitatea de a muri din cauza unei greseli de tipar.
ps: un banc: o tipa intra la un psiholog. se aseaza pe canapeaua magica; imediat psihologul sare pe ea si o saruta. dupa care zice: “bun, acum ca mi-am rezolvat una dintre problemele mele, ce-ar fi sa trecem la ale tale?”.
March 4th, 2010 at 9:54 pm
vor gasi. cel putin eu nu stiam de imparteala asta pana sa citesc la tine pe blog. si desi nu stiam am trecut prin nopti nedormite si pline de intrebari referitoare la deciziile pe care le-am luat. se spune ca ramanem mereu copii dar de la o vreme ni se cere sa fim maturi. iar dupa parerea mea maturitatea vine odata cu responsabilitatea. de aceea e foarte greu pentru noi sa adormim ca niste copii si dimineata sa ne trezim adulti. sa lasam sacul cu jucarii si sa il imbratisam pe cel cu facturi. si asta o realizez acum la 20 de ani. realizez ca trebuie sa ma descurc singur. si incep sa constientizez ca or sa vina momente din ce in ce mai grele. imi fac griji pentru mine, pentru persoanele iubite. la 14 ani oare ce griji aveam? nici nu mai imi aduc aminte pentru ca alea nu le puteam numi griji. dar alta e problema cu fericirea noastra. noi incercam sa facem totul prea mecanic, prea calculat. cautam un anume tipar ca sa ne faca fericiti si de asta nu mai putem vede lucrurile simple si bune care trec zi de zi pe langa noi. ziua are 24 de ore care ascund un 1 lucru care ne-ar putea schimba total viata si ne-ar face fericiti. ar trebui doar sa descoperim care e acel unic lucru.